joi, 19 ianuarie 2012

Prietenie. Oare?


Ma tot gandesc cum si ce sa scriu in primul articol ne-politic.


Este un pic cam greu, dar voi incerca sa ascult sfatul celor care imi urmaresc blogul si sa fiu mai pozitiva.
Ma gandesc sa scriu ceva despre idila dintre Oana Mizil si Marean Vanghelie, dar tot politic e si asta, desi stirea e una de tabloide.


Dar, adunandu-mi gandurile m-am hotarat sa scriu despre prietenie si despre prieteni...


De-a lungul anilor, am avut destul de multi "foarte buni prieteni"...cativa dintre ei au ramas langa mine, multi si-au ales alta cale... NU ii condamn, pentru ca fiecare are dreptul de a-si alege persoanele de langa ei.


Ma gandesc... ce insemana prietenia?


Citeam undeva ca "Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini"... Oare? Daca este asa, cum ramane cu cei pe care ii considereai prieteni si care la un moment dat te tradeaza? Tai degetul de la mana care il reprezenta pe prieten?


Prieten cica este acela care are aceiasi dusmani ca si tine..Dar oare nu este asta o manipulare? De ce ar trebui ca dusmanii prietenului meu sa fie si dusmanii mei?


Imi pun intrebarea asta pentru ca nu o data m-am aflat in ipostaza asta.. Dar in rolul "dusmanului"... 
O persoana care nu ma agreaza, nu-i voi spune numele, dar cei care ma cunosc o stiu prea bine, si-a format un cerc de prieteni bazat tocmai pe teoria asta.
In schimb, eu nu am putut niciodata sa impun prietenilor mei ca dusmanul meu este si dusmanul lor (precizez ca nu stiu cat de mult am incercat)...


Ce inseamna asta?
Ca dusmanul meu are prieteni adevarati, pentru ca a reusit sa-si instige prietenii impotriva mea? 
Iar eu, din cauza ca nu am reusit asta, nu am prieteni adevarati?
Sau ca de fapt nu avem nevoie de persoane care sa ne aprobe in tot ceea ce facem, ci sa ne spuna unde gresim?




Probabil voi reflecta mult la treaba asta....




R.

Un comentariu:

  1. Sa fim aprobati in actiunile noastre, gresite sau nu, asta nu e deloc complicat, dar asta e departe de manifestarea prieteniei. Mai greu e sa-i spui prietenului cand greseste, si mai greu e s-o faci in asa fel incat sa inteleaga ca ai pus suflet cand ti-ai luat inima-n dinti si i-ai spus, dar cu mult mai greu este ca prietenul sa accepte si/sau sa inteleaga originile profunde ale demersului. Daca toate astea sunt implinite, atunci da, la mijloc e o prietenie. Daca nu - e doar o relatie sociala relativ si vremelnic apropiata.

    RăspundețiȘtergere